Istoric

A fost înfiinţată Şcoala Normală (Pedagogică) Romano-Catolică de Fete, dezvoltată din Şcoala Superioară de Fete Romano-Catolică. Aceasta avea ca şi obiectiv formarea de învăţătoare şi surori medicale.

Este inaugurat parterul corpului de clădire B.

Este înființată secția de pregătire a profesoarelor pentru școli civile, cunoscută sub numele de Şcoala Normală Superioară Romano-Catolică de Fete

Înființarea Liceului Romano-Catolic de Fete (1918 – 1948). Liceul era de 8 ani, 4 la cursul inferior și 4 la cursul superior.

Românizarea și reorganizarea „Institutelor educative ale surorilor de caritate” aparținând congregaţiei „Sfântul Vicenţiu de Paul”, conform sistemului educațional din România Mare. În cadrul liceului și al școlii normale se înființează secții cu predare în limba română.

Școala Civilă Romano-Catolică de Fete este alipită Liceului Romano-Catolic de Fete, devenind secția maghiară a acestuia (gimnaziu).

Liceul a primit-o ca patron spiritual pe Sfânta Elisabeta, numele său complet fiind acum Liceul Romano-Catolic de Fete Sfânta Elisabeta. A păstrat acest nume până în 1948.

Satu Mare revine pe deplin sub controlul autorităților române.

Ca urmare a reformei comuniste a învățământului din august 1948, „Institutele şcolare ale maicilor milostive” au fost etatizate, iar călugărițele au fost îndepărtate din școală. Școlile au fost reorganizate conform noii viziuni. Din toamna anului 1948 Școala Primară Romano-Catolică a fost desființată, elevele trecând la școli de stat. Secția maghiară a Liceului Romano-Catolic de Fete a fost unificată cu Liceul Reformat de Fete, rezultând astfel Liceul Maghiar de Fete. Acesta și-a desfășurat activitatea în corpul A, în continuare, până când va fi unit cu Liceul Maghiar de Băieți, formându-se Liceul Maghiar de Stat, azi Colegiul Național „Kölcsey Ferenc”, care va mai funcționa un timp în sediul de la „Ioan Slavici”. Din secția română a Liceului Romano-Catolic de Fete a fost organizată Școala Medie nr. 2, din care descinde Colegiul „Ioan Slavici” de astăzi. Școala Pedagogică Romano-Catolică și cea Reformată au fost de asemenea unite, rezultând Școala Pedagogică Maghiară de Fete. Pe această structură a fost înființată și Școala Pedagogică Română de Fete, care constituie încă una dintre componentele actualului Colegiu Național „Ioan Slavici”.

Școala Medie nr. 2. devine Liceul de cultură generală nr. 2 (altă denumire utilizată fiind Liceul Real – Umanist nr. 2).

În a doua etapă a epocii Ceaușescu învățământul este orientat tot mai mult spre producție, înființându-se noi licee industriale și transformându-se o mare parte a liceelor teoretice în licee de acest tip. În anul 1977 școala se transformă în liceu cu profil industrial, cu specializările chimie, electrotehnică, mecanică, fiind patronat de Ministerul Industriei Chimice, menținând și clase teoretice la cursul seral.

Școala redevine liceu teoretic: Liceul Teoretic „Ioan Slavici”. Este reînființată Școala Normală cu două secții, română și maghiară. Cele două școli funcționau în aceeași clădire, aveau conducere comună, dar oficial erau instituții educative separate. Școala Normală va deveni și centru de perfecționare pentru învățătoare și educatoare.

Ca o recunoaștere a valorii școlii, aceasta primește titulatura de colegiu național și numele ce îl păstrează până în ziua de astăzi: Colegiul Național „Ioan Slavici”.

Colegiul pregătește elevi în cadrul celor două filiere tradiționale: teoretică și vocațională. În cadrul filierei teoretice, specializările aparțin atât profilului real (științele naturii și matematică-informatică, inclusiv câte o clasă cu specializare bilingv - engleză pe nivel), cât și celui uman (filologie, filologie – bilingv engleză și științe sociale). În cadrul filierei vocaționale, din anul 2009 a fost reînființat profilul pedagogic, specializarea învățător – educatoare.